Izvoraşul
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 11/02/2013
Din adânc, adânc de inimi
Şi din tainiţe ascunse
Unde nu gândise nimeni,
Unde nimeni nu ajunse,

Dintr-un dor aprins de viaţă
Şi avântul spre lumină
A ţâşnit în dimineaţă
Izvoraşul mic din tină.

O gândire străvezie
Răsări din întuneric
În crăie de tărie,
Într-un veac de stei puternic.

L-au privit statui cu fală
Din înaltul împietririi
Când spunea el cu sfială
Sentimentele iubirii.

Îl scrutară porţi cărunte
Ca pe-o glumă slabă-n stare
Şi şi-au tras căciuli pe frunte
Să nu vadă-n pâclă Soare.

Se porni izvoru-ndată
Cu înţelepciuni de şarpe
Şi blândeţea delicată
A hulubului, pe ape.

Tot înconjurând întruna
Fără un sfârşit să vadă
Străbătându-şi văgăuna
Din cascadă în cascadă.

Şi s-a smuls din piatră-n piatră
Căsăpindu-se prin colţuri
Negăsind în cale-o vatră
Cu-arcuirea mândră-a bolţii.

Până când, în libertate,
A ieşit în câmp de luturi
Pornind buzelor crăpate
Răsăriri de începuturi.

Stropind setea pocăinţei
Cu-o răcoare de izbândă
A dat visului seminţei
Adăpare slobozindă.

S-au înaripat petale,
Ierbi porniră să-nverzească
Lăsând cântecul de jale
În credinţa pământească.

Pe gingaşe firicele
Porni viaţa să-şi ridice
Floricelele de stele,
Legănările de spice.

Imnul Dragostei plăpânde
Ghiocel strigă în lume
De pe apele sărinde
Alungate de pe culme.

Că o vale vestegită
Ochii îşi frecă de-argilă
Avântându-se-ndârjită
Înspre viaţă de la milă.

Pe cuvânt de ape repezi
Începu să se înalţe
Înviind morminte-n lespezi
Cu lăstarii de speranţe.

Până-ajunse-n munţi de vază
Ce izvoare risipiră
Că în ploile de rază
Bolovanii înfloriră.



Sunt pur si simplu uimit de darul pe care vi l-a dat Dumnezeu...Ce faceti dvs este arta de calitate, dar as dori sa-L abordati mai mult pe Domnul in poeziile postate, iar noi cititorii ne vom bucura sa-L gasim pe El, infrumusetand si mai mult versurile. El, Domnul Isus Cristos, merita toata gloria, cinstea si marirea pentru ceea ce este si face pentru noi, pacatosii...Amin? Cu pretuire frateasca, Gica Barbu
Adăugat în 12/02/2013 de george_barbu
O poezie frumoasa, metaforica, "curgatoare".
Adăugat în 12/02/2013 de francu.cristina
Poezia in sine este de incurajare, macar un izvoras asteapta fiecare in viata lui,asa cum astept si eu.Frumos!
Adăugat în 12/02/2013 de sanda_tulics
Doamne, fă-ne și pe noi ca acest izvor, înțelept ca șarpele și blând ca hulubul, să aducem viață în jurul nostru!
Adăugat în 12/02/2013 de loredanam
Cu respect si cu voia poetului de mai sus raspund pentru fratele george_barbu!

Exista poezii in care se vorbeste in mod indirect despre Dumnezeu -ca aceasta de fata-, in mod metaforic si sugestiv. Exista poezii in care se abordeaza diverse teme biblice, idealuri etc in care nu se mentioneaza "Divinitatea", scris negru pe alb ci in mod sugestiv... Sunt acele poezii rele? Nicidecum, atata vreme cat ele contribuie la zidirea sfintilor...

Redau un exemplu din poezia in cauza: "Imnul Dragostei plăpânde"...

Cu adanca consideratie,
Cristina Magdalena Francu
Adăugat în 12/02/2013 de francu.cristina
Statistici
Opțiuni